Teoria sentimentelor morale a lui Adam Smith

Așa cum pariam în primul articol, continuat aici, toată lumea știe de Adam Smith – ceva legat de „mâna invizibilă” și a auzit eventual de The Wealth of Nations. Toeria mâinii invizibile susține că este suficient ca individul să-și urmeze propriul interes, contribuind prin aceasta la interesul comun, ca și cum ar fi condus de o mână invizibilă. Dar Smith însuși considera că lucrarea sa de referinta ar fi Despre teoria sentimentelor morale, publicată în 1759 la doar 36 de ani. Smith face acolo diferența între vanitate și mândrie, afirmând că vanitatea e mai lucrativă decât mândria. Dacă ești mândru de tine nu vrei să schimbi nimic, însă de ești vanitos, vei căuta compania celor mai buni. Iar în acea companie ți-e teamă să nu fii descoperit ca impostor, unul care pretinde că știe ceva, că poate ceva, ori că e cumva – câtă vreme realitatea e alta. Și-atunci încerci măcar să chiar devii ceea ce doar pretinzi că ești. Uneori reușești. Și-atunci, spune Smith, vanitatea bine direcționată devine cea mai buna formă de educație. Ii spui copilului că e generos, viteaz, rezistent, curajos, etc – și va deveni asa. Vanitatea îl va face să se și străduiască să devină așa. Eu cunoșteam acest principiu sub denumirea de efectul Pygmalion.