Odată cu știrea inaugurării primului punct de frontieră românesc conectat la rețeaua euro de autostrăzi, mi-a trecut pe la ureche un dialog:
– Muicăăă, da’ cum de asfaltară ulița pe la noi?
– Freacă-te la ochi, Mărine, s’tem abia la graniță!
– Auzi, da’ oare ce pățirăm, mă Sile? Om fi orbit de-atâta drum! Sau pățiră ai noștri ceva.
– Zi c-om fi intrat din Europa cu străzi cu tot…
Dialogul ăsta anacronic vine dintr-un film care se numea, parcă Nea Mărin parlamentar, sau așa ceva, că e vechi; de pe vremea lui Ceașcă, unu’ care tăiase și el pe hârtie ceva autostrăzi. Inclusiv una care trecea pe-aci prin Cluj, Transilvania. El ar fi și turnat prima sută de km de asfalt, zice istoria, între București și Pitești, însă când a văzut câte mii de tone de beton intră, s-ar fi oprit. Păi câte fabrici și canale și uzine putea face…
Vezi articolul original 335 de cuvinte mai mult
despre filme și cărți 