Tăcerea lui Dylan

sartreUn premiu ar trebui să fie mai presus de interese. Se spune că este potrivit când nimeni (mai ales posesorul său) nu se așteaptă să-l primească. Un singur refuz în istoria premiilor Nobel pentru literatură: acum o jumătate de secol, Jean-Paul Sartre. Un refuz ce a făcut vâlvă: toți scriitorii din lume visează cu ochii deschiși la acest premiu, care îi va face faimoși. Ar putea face avere, fiind traduși și vânduți în milioane de exemplare, pentru că așa funcționează piața de carte. Pentru cei neinteresați de propagarea volumelor scrise, refuzul premiului Nobel poate aduce mai multă celebritate mediatică.

pasternakDe ce a refuzat Jean-Paul Sartre premiul? Probabil că s-a temut să treacă drept un scriitor burghez și un conformist, după ce timp de 20 ani își făcuse o cu totul altă imagine publică. De ce l-ar accepta Dylan atunci? Ei bine, comparația se oprește aici. Gestul lui Sartre a fost și unui politic, existând un antecedent. În 1958, după apariția în străinătate a romanului Doctor Jivago (interzis de autoritățile), lui Boris Pasternak i s-a atribuit premiul Nobel pentru literatură.

Cartea sa va fi editată în URSS abia după 30 de ani, în vremea lui Gorbaciov, iar scriitorului (reabilitat post-mortem) îi va fi recunoscut Premiul Nobel pentru Literatură, pe care trebuise să-l refuze pe vremea lui Nikita Hrușciov. Atunci Pasternak a fost exclus din Uniunea Scriitorilor și amenințat cu expulzarea dacă acceptă premiul. Caz șters, rămâne Sartre. Și acum, Dylan, pe care, după doar șase zile, comitetul Premiului Nobel anunță că a renunţat să-l mai contacteze. Dar acestea sunt titluri de presă.

saraSecretarul permanent al Academiei suedeze, Sara Danius (din al cărui interviu, imediat după acordarea premiului, am spicuit aici) susține că acest comportament al lui Bob Dylan este unul tipic pentru cântăreţ, și nimeni nu se miră. Ea a afirmat că ceremonia de premiere din decembrie va avea totuși loc: “Dacă nu doreşte să vină, nu va veni. Va fi o petrecere de anvergură în orice caz, iar meritele i se cuvin. Nu sunt deloc îngrijorată. Cred că va veni”. În 2000 el a câştigat premiul Oscar pentru Cel mai bun cântec, pentru piesa „Things Have Changed” din filmul „Wonder Boys”, dar nu a participat la gala Oscar. Dylan a acceptat totuși premiul printr-o sesiune video, fiind la acea dată în Australia.

4 gânduri despre „Tăcerea lui Dylan

  1. Mi-a plăcut articolul tău, bine legat.

    J.P.Sartre :”Motivele personale sunt următoarele: refuzul meu nu e un act improvizat. Am refuzat totdeauna distincțiile oficiale. După război, în 1945, când mi s-a propus legiunea de onoare, am refuzat deși aveam prieteni care erau în guvern. La fel, n-am dorit niciodată să intru în Collège de France așa cum mi-au sugerat unii dintre prietenii mei. (…) Nu e același lucru dacă semnez Jean-Paul Sartre sau dacă semnez Jean-Paul Sartre laureat al premiului Nobel. (…) Un scriitor trebuie să refuze să se lase transformat în instituție, chiar dacă acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este cazul acum. ”

    Să știi că a mai existat refuzul premiului Nobel pentru pace din 1973, care fusese acordat politicianului vietamez Le Duc Tho și americanului Henry Kissinger. Vietnamezul a refuzat considerând că tratativele lor de pace au rămas nule. Cel mai mult mi-a plăcut atitudinea Maicii Thereza, care a luat premiul și l-a cheltuit în folosul celor fără adăpost. A refuzat să meargă la banchetul de după ceremonie dând o cină de Crăciun pentru peste 2000 de săraci.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Știu că au mai fost refuzuri la alte premii Nobel. dar eu mă refeream doar la cel pentru literatură, acordat de Academia suedeză. Cu celelalte treaba se complică, am înțeles doar că pe cel pentru pace îl acordă norvegienii, mai departe n-am mai studiat problema 🙂

    Apreciază

  3. Spuneam doar ca fapt divers , gândindu-mă că pot exista reale motive de refuz nu doar în scop publicitar.Oricum, poate sau sigur, nu judec cu aceeași măsură ca oamenii care ajung …atât de sus !

    Apreciază

Lasă un comentariu