Întâlniri în oraș

Niciodată nu subestima importanța primei întâlniri – citise în cartea unei foste. În mare, cartea (Femei care iubesc prea mult) era o prostie. Stătea în câteva observații ale fiicei lui Freud, și cam atât. Dar dăduse peste propoziția asta, probabil singura contribuție a autoarei, care în restul cărții dădea exemple în confirmarea teoriei Annei Freud. Ca să afirme apoi, brusc, undeva printre zecile de cazuri: niciodată să nu subestimăm importanța primei întâlniri. Atunci se negociază instinctiv toată relația de cuplu, ce se permite și ce nu, ce se tolerează…

De-aceea nu se grăbi s-o sune, oricât își dorea întâlnirea. Așteptă să se-așeze emoția revederii cu ea, abia apoi își făcu un soi de curaj. Cine naiba mai iese în ziua de azi la-ntâlniri? Femeile romanțioase nu se arată în lumea reală, iar bărbații, ce mai – fac toți pe indiferenții. A, în intimitate, mă rog, care mai de care: filme, cinisme, vinuri, lamentări. Dar până acolo? Oboseală maximă, căci traseul romantic se deschide numai la cerere: sezonier, primăvara și de sărbători.

Văzuți în același cadru, ar fi fost totul foarte clar: ea, la duș, finisându-și picioarele cu lama de ras, el – răscolind dulapul. Numai că Hip și Leea locuiau în cvartale diferite. De la etajul casei galbene în care locuia el, apartamentul ei nici măcar nu se vedea, darămite să mai speri s-o identifici pe femeie printre decorațiuni. Părea una dintre ele, iar apartamentul, deși nu era deloc mic, arăta încărcat, copleșit de culori. Pe când se hotărî în sfârșit s-o să sune din camera lui albă, proaspăt zugrăvită, Leea își alegea ciorapii.

– Bine, pa – ne vedem! se puseră de acord asupra locului și orei.

Orașul era suficient de ofertant cu indivizii dornici de distracții, ori pentru cuplurile dispuse a-și părăsi liniștea locuinței personale în favoarea unei (ipotetice) fericiri în doi. Poți să te pui în fața nevoii omului de–a uita (ori, cum se mai zice: de-a se distra, a se îmbăta, a se, a se) ori a celei decise să-și găsească chiar azi partenerul?

Leea își termină dușul, îndepărtând urmele de păr din cădiță, apoi se așeză la masa de toaletă, desfăcându-și părul. Cine era azi, fata sau femeia? De unde să-l lase s-o vadă, care față s-o arate, în prima zi? Hip se pregătea tunzându-și barba și părul, în vreme ce-ncerca să-și recapete atitudinea: voia să meargă la sigur. Poate că în felul ăsta l-ar putea vedea așa cum se vedea el în cele mai bune momente.

Nu credea el chiar tot ce citea (mai ales în cărțile pentru femei) și totuși, aici era ceva. Se spune că nici o întâlnire nu-i întâmplătoare, și că întâlnești oamenii pe care ești pregătit să-i întâlnești. Ori, întâlnirile lui de până acum fuseseră, majoritatea, repetitive: tipologii déja întâlnite, psihologii depășite… Nu era chiar așa de sociabil pe cât părea. Ieșea atât de rar în centru ca acum, fără scop, încât orașul i se păru dintr-o dată lung și pustiu – era duminică.

Ajuns în fața localului o sună: ea-l aștepta înăuntru deja. Păcat, ar prefera s-o vadă din spate, s-o vadă altfet decât vedea ea-n oglindă. Știa câte ceva: cum se machiază, cum scot sânii laînaintare – cum fac ele uz de toate atuurile lor, în vreme ce el abia se dezmeticea în prezența femeilor. Barul era unul de fumători, iar Leea aprinse vreo 9 țigări de-a lungul serii – i le numără.

Părul ei era ceva mai ondulat ca prima dată, când îl văzuse în soare. Ochii verzui i se părea acum albaștri, pielea mai albă – totul era mai drăguț la ea, sau exagera? Apropierea era de vină? Sau faptul că nu aducea cu nici una din tipologiile cunoscute de el. Când ajunse acasă îl duru capul o jumătate de oră înainte s-adoarmă. Totul fusese în regulă la-ntâlnire, dar nu credea c-o s-o mai vadă altădată. Continuară totuși să schimbe vorbe pe internet. Nu direct, ci prin mesaje la distanță de zile, ore sau minute. El scria, întrebând câte ceva, ea răspundea de politețe.

– Ești simpatică, reuși el să strecoare într-o conversație.

– Și tu, chiar dacă nu ești genul meu. Ai putea ieși cu gașca mea de fete în club – ca însoțitor, îi răspunse ea.

Hip nu prea se vedea în postura de însoțitor. Dar avea senzația că acest dialog țese ceva între ei, chit că Leea se ținea încă la distanță.

– Șii, îmi place să vorbesc cu tine! îi mărturisi

– Da, ești ok! nu se entuziasmă ea, până într-o seară:

– Hei, salut, ești? Vii cu noi la club? Ies cu fetele.

– Acum? Mie mi-e somn déjà, răspunse Hip.

Apoi se gândi, se răzgândi și-ntrebă:

– Unde?

Luă un taxi până la Noa, unde îl așteptau: o șatenă și-o roșcată.

– Stăm să vină și Cristina, îl anunță Leea, după ce-l prezentă Monei.

– Ce nume mai e și ăsta, NOA? se miră el.

– Nest of Angel, se bucură Mona de subiect

– Da? Multă imaginație le-o mai trebuit, să copieze Boa!

– BOA?

– Beat of Angels, din București, le lămuri el.

*fragment din Chiriaș la Cluj, în curs de apariție.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s