Steve Jobs – o biografie

Despre viața fondatorului Apple s-a scris și se va mai scrie. Cel mai cunoscut titlu la care mă refer în continuare este Biografia autorizată (exclusivă) editată de Walter Isaacson, CEO al Aspen Institute, a cărei versiune electronică se poate descărca de pe internet. Pornind de la aceasta, Aaron Sorkin a scris scenariul filmului Steve Jobs, premiat la Globurile de aur. Despre acest biopic am mai scris aici și aici. Pentru că filmul a candidat la Oscaruri, a intrat și în atenția celorlalți autori de pe bloful CeFilmeVad, Răzvan scriind despre el aici. Cred că a fost, alături de mult-premiatul Revenant și The Big Short, în top 3 al celor mai comentate filme, ceea ce spune multe despre calitățile sale. A fost precedat de mai slab-cotatul Jobs (2013), un film cu Ashton Kutcher în rolul principal, care se concentrează pe începuturile carierei sale.

Remarcabil la ultimul film regizat de Danny Boyle este că reușește să arate câteva aspecte ale personalității lui Jobs: inovatorul, vizionarul care lansează idei și produse noi, showman-ul, prin ideea genială a lui Sorkin de a structura scenariul pe cele trei mari lansări ale lui Jobs și – oarecum tangențial – omul și prețul plătit pentru toate realizările sale.  Ce nu arată nici unul din filme, dar prezent în biografia scrisă de Isaacson, este momentul vizitei lui Jobs din 1979 la XEROX Parc – unde acesta vede prototipul Alto – și ce a urmat după ea.

Detaliile acestei întâlniri importante erau acoperite de mister, ba chiar contradictorii. Până la apariția biografiei exclusive reușite de Walter Isaacson, ideea era că managementul Xerox decisese să deschidă porțile castelului său din Palo Alto tuturor celor din industrie. Adevărul este că Jobs a insistat pentru prelungirea ei, plătind cu acțiuni Apple, dorite de toată lumea. Xerox era deja acționar la Apple, dar Jobs le-a oferit dreptul de a opta pentru încă un pachet de acțiuni de 1 milion de dolari, în schimbul și aprofundării detaliilor remarcate în prima zi, în care nu reușise să afle prea multe. Inginerii Xerox l-au privit atunci, desigur, cu reticență – ca pe un concurent. Ca dovadă, ceea ce a descoperit în următoarele zile acolo a dus la schimbarea de direcție a proiectului Lisa, urmând apoi competiția lansărilor: în 1981 Xerox, realizând probabil ce avea în curte, lansa 8010 Star – iar Apple, abia 4 ani mai târziu, MacIntosh-ul.

Ce dezvăluie foarte interesant această vizită este, dincolo de concurență, colaborarea dintre acești vizionari ai Tehnologiei Informatice, și faptul că nici unul nu a fost într-atât de orgolios încât să pretindă totul pentru el. Competiția lor era una deschisă spre profit: un an mai târziu Apple se gândea să cumpere Xerox, achiziționând doar patentul pentru mouse și interfața GUI.

Fiind o companie de 1 miliard de dolari (în vreme ce Microsoft era una care se lăuda cu 3% din vânzările Apple), Jobs și-a permis să meargă la Microsoft unde l-a convins pe Bill Gates să se implice în scrierea de software pentru Macintosh. Microsoft a acceptat să scrie pentru Macintosh: un software de calcul tabelar (Excel), un program de editare de texte (Word) și o nouă variantă de Basic-întrucât Wozniak nu reușea să facă varianta scrisă pentru Apple să calculeze în virgulă mobilă. Jobs a nășit astfel pachetul Microsoft Office, care generează și astăzi o bună bucată din veniturile Microsoft, și tot el a fost cel care i-a obligat, folosindu-se de o clauză contractuală, să lanseze softul comandat inițial pentru platforma Apple, MacIntosh, și pe platforma PC-urilor compatibile IBM. Mai mult, între cele două firme exista o înțelegere: Microsoft să nu producă programe cu interfețe grafice timp de 2 ani, pe care aceștia au respectat-o. Dar imediat ce a expirat, Bill Gates a lansat Windows 1.0.

Un alt moment important evitat de Sorkin (deliberat, zic eu) a fost cel dinainte de lansarea din 1998 a noului Macintosh (iMac-ul) care a coincis cu prima revenire a lui Jobs la Apple: Bill Gates acceptă să adapteze Office-ul pe sistemul de operare concurent și să investească 150 de milioane de dolari în acțiuni Apple, fără drept de vot. În acel moment Microsoft putea cumpăra Apple (aflat aproape de faliment), gestul lui Bill Gates fiind unul fără de care Steve Jobs a recunoscut că nu ar fi reușit să continue. Cum se explică această mână întinsă de concurenți unul altuia, în aceste momente (cruciale) de creștere ori de stagnare a afacerilor?

Desigur, nu doar din altruism, ci, probabil, dintr-o formă de recunoaștere reciprocă a valorilor: Gates sau Jobs nu erau doar oameni de afaceri, ci și vizionari. Valoarea firmelor pe care le dețineau era dată atât de vânzările trecute, cât și de valoarea stocului de acțiuni deținute, care creștea sau scădea funcție de proiectele lor viitoare. Momentul 1984 este dominat în film de reclama realizată de Ridley Scott (lansată de fapt la Super Bowl) și de discuțiile de culise ale lui Jobs cu CEO-ul John Sculley, fiind urmat de o lungă perioadă (12 ani) de absență a lui Jobs din marele joc, el ocupându-se de diversiunea numită NeXT (unde, în lispsa succesului comercial al Cube-ului, a continuat să producă doar software), și relansarea Pixar. Biografia scrisă de Isaacson este rodul a 40 de interviuri particulare cu Steve Jobs (ce s-au întins pe o perioadă de peste 2 ani) si a peste 100 de întalniri cu persoane din cercul apropiaților lui Jobs. Walter Isaacson a mai scris biografiile lui Benjamin Franklin, Albert Einstein și Henry Kissinger.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s