Imagini mișcătoare

600x905srCu subtitlul Reflecții psihanalitice asupra filmului, volumul psihanalistului italian Andrea Sabbadini, director al Festivalului de Film European și Psihanaliză, a apărut în 2015 la Editura Trei, în colecția Psihologia pentru toți, coordonată de d-na Simona Reghintovschi.

Imposibilitatea alăturării celor doi termeni este recunoscută de autor încă din primele rânduri ale introducerii: Cinematograful și psihanaliza pot părea un cuplu ciudat, pentru a continua pe parcurs: În vreme ce filmul psihanalitic ca gen distinct nu prea există… 

Ce există în orice demers interdisciplinar, sunt cele câteva (mari) posibilități de abordare:

  1. modul în care sunt reprezentați psihanaliștii în filme (iar în acest demers autorul se aruncă, cu competență, încă din primul capitol: Filme despre psihanaliză)
  2. identificarea tentativelor de abordare cinematografică a temelor psihanalizei, unde autorul face câteva confuzii:  unele filme par deosebit de potrivite pentru o interpretare psihanalitică… Acestea sunt peliculele care își prezintă personajele în cheie explicit psihologică, punând accentul pe lumea lor interioară și pe personalitatea lor; ele pot fi prezentate cu aspectele lor ambivalente sau conflictuale, luându-se în calcul chiar trecutul lor și chiar explorându-se motivațiile inconștiente…
  3. încercările cinematografice de a proceda, cu metode specifice, la ceva similar psihanalizei, însă nu există (înca) posibilitatea interacțiunii subiect-analist iar recursul la trecut nu este apreciat; totuși asistăm și aici la câteva încercări, autorul concentrându-se ba pe Filme despre copii (capitolul 3), ori, după alte câteva tribulații, pe Filme despre scopofilie (capitolul 6 – cel mai reușit, alături de primul capitol)

Una peste alta, o lucrare agreabilă, un mare plus fiind editarea aerisită cu font de literă suficient de mare pentru a fi ușor de parcurs.

De reținut din primul capitol prezentarea greșită a psihanalistului în cinema: inducerea ideii că analiștii se implică sentimental în relația cu analizanzii, ori sugerarea ideii că ar fi mai nebuni decât pacienții – în filmele lui Woody Allen. De asemenea, confuzia cineaștilor de la Hollywood între psihanaliză și psihiatrie, printr-un detaliu semnificativ: în filme importante despre nebuni (inclusiv în Zbor deasupra unui cuib de cuci), psihiatrii au portretul lui Freud pe perete.

Acum, ceea ce nu ne spune psihanalistul Sabbadini, membru al Societății Britanice de Psihanaliză, este că la baza acestei confuzii stau și psihanaliștii – o profesie oarecum dubioasă, răspândită în principal în USA și Franța. Iar aici pe continent, cel puțin după apariția cărții lui Michel Onfray: Anti-Freud în 2011 – o profesie discreditată. De unde aceste confuzii între psihiatru – psiholog – psihanalist și psihoterapeut? Din faptul că toți se ocupă cu sufletele (psyche), dar o fac de pe poziții diferite.

Psihiatrul este un medic, absolvent al facultății de medicină (specializarea psihiatrie), ce face anamneză și poate prescrie medicamente;

Psihologul are pregătire universitară în domeniu (absolvent al facultății de psihologie) și este instruit să identifice problemele emoționale și comportamentale în baza unor tehnici și proceduri testate;

Psihanalistul este cel care a fost supus metodei = a fost psihanalizat, dobândind astfel toate cunoștințele necesare pentru a-i psihanaliza la rândul său pe alții 🙂

Psihoterapeutul este un psiholog specializat în terapie, alături de psihologul clinician și consilierul psihologic.

Datorită cărții scrise de psihanalistul Sabbatini, mi-am revizuit acești termeni, ceea ce deja este un câștig. Pentru cei care nu se așteaptă la o abordare științifică – pentru cinefili de exemplu – tematica și filmele abordate sunt interesante, mai ales că autorul nu este la prima sa carte. Ca dovadă, finalul este unul literar: curiozitatea îi îndeamnă pe unii să facă filme, iar pe alții să le vadă. Curiozitatea îi motivează pe unii să se facă psihanaliști, iar pe alții să se întindă pe divanele lor. Și tot curiozitatea îi face pe unii să-și noteze remarcile despre complexa și fascinanta relație dintre psihanaliză și cinema, iar pe alții îi îndeamnă să le citească.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s