Capitale si trotuare

M-am mutat de aproape cinci ani într-un oraș cultural, uitând că oamenii fac cultura, nu locurile. Am plecat, de fapt, dintr-un orășel blazat în care se vedea de la o poștă cum istoria se lasă cotropită de politică, ca să mă pierd într-altul, aceste în care politica nu-și ascuțea colții printre statui, în care istoria și multiculturalismul păreau să primeze. Destul de curând, și aici politicul avea să prevaleze: începeau să curgă arestările, cu primar interimar, șef de ocol silvic și-apoi chiar c-un șef de consiliu județean. Încă mai sper, ignorând asfaltul mereu spart și trotuarele în lucru. Nu într-o capitală culturală, într-un oraș în care acum 10-12 ani încă se vopseau băncuțele în trei culori.

Dincolo de discursul și de spoiala oficială, continui să cred în oameni. În ciuda problemelor cotidiene inerente, am început să cunosc persoane care duc aceeași luptă ca și mine. Cu ei înșiși, cu orașul lor natal de care sunt obosiți deja ori cu noul oraș în care au venit să se stabilească, cu noile sale trotuare și cu bordurile ascuțite care le taie cauciucurile, cu lipsa locurilor de parcare și bătaia de joc numită pistele de bicicliști și tot acel sistem de bike-sharing.

Oameni cu probleme și spirit civic, rezistând într-un oraș pe care corupția încă îl sugrumă, dar nu reușește să-l ucidă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s