De ce scriu

MOTANDe ce scrii? m-a-ntrebat nu de mult o cititoare – nu spun cine, persoană importantă. Și pentru că întrebarea era una reală, pusă cu sinceritate, am încercat să(-mi) răspund. Nu pe loc, pentru că nu sunt omul momentului. În timp, m-am gândit la intrebare si mi-am dat seama că doar încerc s-o fac, sa scriu. Si-mi pare rău că nu reușesc s-o fac tocmai când ajung să nu mai am timp pentru mine. Scrisul este, întâi, un barometru: în momentul în care nu mai reușesc să scriu doua rânduri seara (sau măcar a doua zi dimineața), oricât de obosit aș fi fost peste zi, înseamnă că am exagerat prin lume și am uitat de mine. Că am făcut ce-am făcut fără mine. Regretul apărut seara este urmat, dimineața, de impulsul de-a scrie cu orice preț, de-a mă aduna puțin înainte de-a ieși din casă.

La urma-urmei, starea de meditație, stadiul alfa al gândurilor – este punctul de maxim al conștiinței noastre, și nu prea cred că este de dorit în vreo situație, s-o abandonăm, oricât de realiști am vrea să fim. Scriu, așadar, ca să nu uit de mine. Mai încerc apoi să scriu contra uitării și contra-timpului. Chiar dacă, uneori, a-ți scrie (și a-ți publica) memoria înseamnă a te dezgoli și-n același timp, de a ți-o spăla, oarecum, prin rescriere. Scriind despre o situație, pare că-ncerci să scapi de ea, rescriind-o într-o viziune proprie, favorabilă ție. Scrisul este, mai mult decât o relatare, și o reluare a întâmplării. În text, poți să-ți așezi aspirațiile (de regulă, din cele mai înalte) printre fapte, apoi să tragi de unul singur concluziile, ceea ce-n viața reală nu prea se-ntâmplă: nevoia este cea care te mână, te motivează să intri-n joc, iar concluziile le trag, de regulă, alții. Tu suporți doar consecințele propriilor alegeri, și nu prea mai ai timp sau loc de morală.

Viața de zi cu zi pare-a fi mai mult una corectivă decât moralizatoare: oricât am încerca noi să desprindem din ea istorii (sau filme inspirate dn întâmplări reale), efectul e mai degrabă unul invers. Nu viața este sursa istoriilor noastre, cât imaginația noastră (ca și a celorlalți) pare a fi sursa multor istorii cărora trebuie să le facem față pe parcursul zilei. Deci, de-aia scriu, ca să-mi iasă ceea ce alții reușesc instinctiv: să ies din labirintul propriilor gânduri și regrete. Încerc, notând, să rețin părțile luminoase ale oamenilor pe care-i cunosc în diversele situații și întâmplări de care mă lovesc. Și aspectele moralizatoare – cu oareșce sens, ale ultimelor. Nu că absolut tot ce ni s-ar întâmpla merită consemnat, ori are sens, dar faptele vorbesc, zice-se. Iar odată scrise, parcă poți să le citești mai limpede decât ai face-o din memorie. Le ajuți, în felul ăsta, să-ți spună singure niște chestii pe care poate că nu ți-ar plăcea să le auzi din gura cuiva – nici măcar din a ta.

Scrisul este în aceeași măsură impersonal și familiar: pe măsură ce parcurgi notițele unui străin, ajungi să-l cunoști. Poate nu în aceeași măsură în care ajunge să se cunoască acela ori sa-l cunoasca prietenii, dar te familiarizezi, cel puțin, cu mecanismele gândirii lui, chiar dacă nu l-ai văzut niciodată. Te poți transpune, pe moment, în poziția altui personaj care nu trebuie să fie neapărat unul pozitiv. Carțile, cum spunea cineva (Călinescu?) din cărți se scriu. Tot citind și citind, la un moment dat te saturi de (celel)alte personaje și ți se face dor de tine. Și-ți vine să scrii ca să nu te uiți, pentru că sunt foarte multe vieți pe lume printre care te poți pierde. Spectacolul lumii este unul atât fascinant că te poate transforma într-un voyeur. Foarte ușor devii, din actor, un spectator.  Și atunci, mai bine scrii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s