Three colors: blue8

un fel de jurnal


binoche2
Până la urmă acest prim film din seria Trois couleurs nu spune mai multe decât Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni, nici mai original, dar o spune cu alte mijloace (o Juliette Binoche perfectă în rol, glaciala, golită de sentimente, cvasi-inumană), și cu diverse trimiteri cinefile:

  1. julie-grazes-her-knuckles-against-the wallActrița care o joacă pe mamă + mișcarea mâinii Juliei peste zid sunt aluzii la Hiroshima, Mon Amour, un film din 59 al lui Resnais despre uitare.
  2. Simbolistica, de asemenea, face o parte însemnată din film. Albastru = melancolie, singurătate, tăcere, dorinţa de libertate: sânge albastru = generozitate.
  3. Blue-3compozitorul Patrice de Courcy voia să-l evoce în mementoul de final pe Van den Budenmayer, un alt compozitor fictiv, misterios, alter-ego al lui Preisner care compune Concertul pentru unificarea Europei cu ocazia altui film al lui Kieslowski, No end.- O să vă descurcați cu toate astea? O să-mi arătați? încearcă să facă Julie pe muza

    binoche3Pentru ca la final…

Vezi articol original 330 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s