Philip Roth – Animal pe moarte IX

imageScepticismul, cinismul, bunul simț cultural-politic care te țin în mod normal departe de astfel de mișcări au fost un scut folositor. Eu n-am fost la fel de exaltat ca ceilalți, și nici n-am dorit să fiu. Ce aveam eu de făcut era să desprind revoluția din zorzoanele imediate, din ornamentele patologice, din gogomăniile retorice și din dinamita farmacologică din cauza căreia tipii săreau pe fereastră, să las deoparte ce era mai rău, să prind și să folosesc ideea, să-mi spun:

Ce șansă, ce oportunitate de a-mi trăi propria revoluție! De ce să mă înfrânez numai fiindcă, printr-un accident, m-am născut în cutare an, nu cutare?

Inși cu cincisprezece, douăzeci de ani mai tineri decât mine, privilegiații beneficiari ai revoluției, și-au putut permite să treacă prin ea inconștient. Exista această petrecere exuberantă, acest dezmățat paradis al dereglării și, fără să se gândească ori să le dea de gândit, l-au pretins, însă cel mai adesea, cu tot ce era trivial și murdar în el. Dar eu trebuia să cuget.

Iată-mă, încă în floarea vârstei, iar țara intră în această eră extraordinară. Sunt ori nu un candidat pentru această repudiere sălbatică, murdară, aspră, pentru această totală ruinare a trecutului de inhibiții? Pot să stăpânesc disciplina libertății, opusă nesocotinței libertății? Cum poți preface libertatea într-un sistem?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s