Philip Roth – Animal pe moarte VII

rothNu, anii ’60 n-au fost aberanți. În sălbăticia americană, va domni mereu ordinea. Puritanii erau agenții normei și virtuții divine, ai dreptei rațiuni, iar de cealaltă parte era anarhia. Dar de ce regulă și neregulă? De ce să nu fie Morton marele teolog al fără-regulilor? De ce nu este văzut Morton drept ceea ce este, părinte fondator al libertății personale? În teocrația puritană erai liber să faci binele; în Merry Mountul lui Morton erai liber pur și simplu – asta era.

Merry Mountul meu? Eu și anii ’60? Ei bine, eu am luat foarte în serios dezordinea acelor câțiva ani și am luat cuvântul zilei, eliberarea, în sensul lui cel mai deplin. Atunci mi-am părăsit soția. Ca să fiu foarte exact, ea m-a prins cu Gutter Girls – grupul plăcerii – și m-a dat afară. Sigur, erau unii în facultate care și-au lăsat părul lung și purtau haine ponosite, dar ei erau doar în trecere. Un amestec de voyeur și călător cu ziua. Din când în când, se aventurau în larg, dar nu făceau niciodată mai mult de câteva incursiuni în câmpul angajării.

Eu însă eram mai hotărât, odată ce am văzut revolta drept ceea ce era, să extrag din situație un rost pentru mine însumi, să mă desprind din supunerile trecute și curente și să n-o fac de pe margine, ori superior, ori pur și simplu gâdilat de toată povestea, ci să urmez logica acestei revoluții până la capăt, fără să-i devin victimă. Asta cerea ceva trudă. Nu înseamnă că n-au existat ceva victime numai fiindcă nu există monumente cu numele celor care, după tărăboi, au ajuns rău.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s