Animal pe moarte V

elegyRevoluția anilor 60 a fost, la început, o revoluție improvizată; avangarda campusului era puțin numeroasă, o jumătate de procent, poate 1 procent și 1/2 dar asta n-a contat, căci dezbinarea vibrantă a societății a urmat-o curând. Cultura a fost mereu condusă de o elită restrânsă. Douăzeci de ani mai devreme, în timpul studenției mele, campusurile erau perfect strunite. Regulamente afișate pe pereți. Supraveghere nepusă la îndoială. Autoritatea venea dintr-o îndepărtată sursă kafkiană – „administrația” – iar limbajul administrației ar fi putut veni de la Sfântul Augustin.

Încercai să-ți afli drumul viclean sub tot acest control, dar până prin ’64, în genere, fiecare, sub supraveghere, era supus legii, membru al excelentei condiții numită de Hawthorne „clasa iubitoare de limită”. Apoi a venit explozia întârziată, asaltul ireverențios asupra normalității postbelice și consensului cultural. Tot ce era greu de condus a sărit în aer și ireversibila transformare a tinerilor a început.

Azi, comportamentul sexual fără griji al fetelor bine crescute din clasa mea e, după câte știu ele, garantat de Declarația de Independență, o îndreptățire ce abia le cere curajul de a-l utiliza și e în armonie cu aspirația de fericire, așa cum a fost concepută la Philadelphia în 1776 🙂

Anunțuri

Un gând despre „Animal pe moarte V

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s