O lume nepermeată de conștiință – colaj de Christian Ferencz-Flatz

Coperta_Politicile_Filmului15 critici au fost selectați în foarte densul volum Politicile filmului (chiar 17 tineri filmologi veniți din areale conexe, dacă-i numărăm și pe cei 2 coordonatori – care semnează articolele de început și sfârșit de volum) pe care încă îl parcurg eseu cu eseu, încercând să-l finalizez. Care a fost scopul unui asemenea demers? m-am întrebat încă de la lansarea din Cluj, puțin surprins de anvergura lui, într-un aparent contrast cu tinerețea autorilor. Ce poți demonstra cu un volum atât de eterogen, dacă-ți propui să corectezi abordările de până acum asupra „cinema-ului” românesc, cum franțuzit îl „denominează” (ca sa folosesc și eu un italienism – denominazione – dacă tot se poartă preluarea neologismelor în limbă) coordonatorii pe coperta IV?

Pe parcurs, coroborând lectura cu trimiterile lui Gorzo la propriul său volum (considerat încă, o referință), m-am mai dumirit: cei 17 încearcă să refacă demersul celor 22 filmologi americani care în 1996 – cu aproape două decenii în urmă – reașezau școala filmului pe alte baze (cognitivism, cercetare istorică și analiză formală) în Post-Theory: Reconstructing Film Studies. Ok, deci Gorzo și State sunt noii David Bordwell și Noël Carroll de după Noul val românesc, ai filmologiei care-l teoretizează de la mal și, pe undeva, încearcă să-l ecluzeze.

Coperta_FerenczUnde publică ei? Bucureștenii în: Dilema – Gorzo, Film Menu – Rus, Trocan, Cultura – Dumitrescu, Bookmag, Pandoras – Dora Constantinovici, Cultura, Kamikaze și postmodern.ro – Olaru, pe voxpublica.net – Rogozanu și criticatac.ro – Poenaru. Iar clujenii în IDEEA artă+societate – State, chiar la Tact – Veronica Lazăr, în ekphrasis – Turcuș și pe slicker.ro – Toderici și filmsense.eu – Maier. Pe lectorul târgmureșean Alex Cistelecan îl încadrăm tot aici, fiind coordonator de ediție la Tact din 2008.

L-am lăsat intenționat deoparte în această enumerare pe Christian Ferencz-Flatz. Doctor în filozofie, autor al câtorva volume publicate la Humanitas și al recentului Incursiuni fenomenologice în noul film românesc tot la Tact, traducător al unor lucrări fundamentale de fenomenologie (Edmund Husserl, Martin Heidegger) şi teorie critică (Walter Benjamin, Theodor W. Adorno), Ferencz-Flatz propune unul din cele mai interesante eseuri din Planurile de ansamblu, subintitulat nepretențios Colaj de idei cu Benjamin și Porumboiu.

Până la Benjamin, filozoful începe cu Timpul regăsit al lui Proust, din ale cărui excursuri își inspiră ambii eseul, pornind de la irizarea memorială a lucrurilor, parte a sensului realității: o oră nu este niciodată doar o oră, ci un vas plin cu parfumuri, de sunete și de atmosfere. Ceea ce numim realitate nu este nimic altceva decât un anume raport între aceste senzații și amintiri care ne învăluie simultan – raport pe care o simplă viziune cinematografică îl suprimă, îndepărtându-se de adevăr.

Abia de-aici intervine Benjamin, de la un pasaj proustian similar ce formulează perspectiva supradimensionată (prin memorie) asupra realității. În eseul Despre câteva motive ale lui Baudelaire, Walter Benjamin identifică fenomenul de „aură” a unui obiect – ca păstrătoare a sensibilității privitorului. Și revenim (din fericire) la Proust, inspiratorul: noi nu vedem niciodată ființele dragi nouă decât în sistemul animat, în mișcarea perpetuă a necontenitei noastre tandreți care, mai înainte de a lăsa imaginile pe care ni le înfățișează chipul lor să ajungă până la noi, le prinde în vârtejul ei, le proiectează asupra ideii pe care noi ne-o făcusem deja dintotdeauna despre ei și le face să coincidă cu ea.

Ajungem și la partea scary a colajelor cu Benjamin: mijloacele tehnice ale filmului, gen grosplanul și relantiul, modifică timpul perceptiv. Filmul dobândește capacitatea de a dezvălui o lume care părea, anterior lui, inaccesibilă ochiului uman. Ei bine, tocmai acest inconștient optic deschide o perspectivă mai largă asupra fenomenelor pe care le cuprinde, o altă natură decât aceea care se adresează conștientului uman. Pentru că este o lume substrasă nu atât organelor noastre de simț, cât conștientizării noastre, ajungem să ne mișcăm în ea orbește. Așa cum descrie (iar) Proust: atenția noastră pune obiectele într-o cameră, iar obișnuința le scoate de aici și ne face loc.

a suivre 

Anunțuri

Un gând despre „O lume nepermeată de conștiință – colaj de Christian Ferencz-Flatz

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s