Atlasul norilor

Am găsit prin iarna lui 2008 romanul lui David Mitchell, apărut în colecția Humanitas fiction, la reduceri. Pentru că nu auzisem până atunci de câștigătorul British Book Literary Fiction Award, m-am comportat cu romanul său caleidoscop așa cum te comporți cu un chilipir: am ales din el o povestire, urmărind aproape exclusiv acel fir narativ. Recunosc, încă nu pot digera ușor tipul de scriitură fără personaj principal, impus de succesul ecranizării după George R. R. Martin. Deși ar trebui să recunosc și că am fost impresionat de primul contact cu această rețetă în Mă numesc Roșu al lui Orhan Pamuk, însă impactul cu personajul vorbitor al scriitorului turc a fost dublat probabil de faptul că venea din altă lume – cea a morților. Și poate ca acesta să fie singurul motiv care mi-a permis continuarea lecturii, fără strania senzație de zapping pe mai multe canale: accederea printre ițele firului narativ a unui mesaj din altă lume. Dar cum ar fi să ai acces la mai multe alte lumi? Ar fi posibil să descoperi (ori să ți se dezvăluie, treptat) un înțeles, dincolo de toate aceste istorii? Cam asta ar fi, foarte pe scurt, provocarea lui David Mitchell, care-și va purta personajele din Cloud Atlas în următoarele sale cărți (care, nu-i așa? sunt și ele alte lumi).

Dar n-aș fi ajuns să-mi doresc o exegeză a scriitorului britanic în lipsa filmului Cloud Atlas, destul de lung (trei ore) apărut în 2012. După cum a recunoscut autorul, ceea ce au reușit să facă frații Wachowsky, împreună cu Tom Tykwer, a fost o miraculoasă rearanjare a caleidoscopului. Și nu am avut cum să nu fiu de acord, fiindcă astfel am reușit și eu să urmăresc celelalte fire narative, și să ajung astfel, în cele din urmă, la mesajul încifrat, dincolo de poveste.

Dacă David Mitchell face un exercițiu de stil cu cele șase fire ale poveștii, dovedindu-se în egală măsură epigonul lui Melville, ca și al lui Huxley, Italo Calvino, Martin Amis ori Paul Auster, regizorii Matrix-ului (frații Wachowsky), reușesc să spargă (înaintea Game Of Thrones) tiparul continuității povestirii, fără a pierde ideile principale, ba mai mult, detaliindu-le. Din acest motiv, pentru că este un deschizător de drumuri, și pentru tema melodică față de care romanul reușise să-mi suscite curiozitatea, am savurat acest film, cu toată lungimea lui.