Odiseea cinematografică 2022

  1. Personajul dinapoia ochiului stâng

– O să faci aprindere la ochi și-o să-ți pierzi vederea, Dariuse, îl prevenea des taică-su, înainte de Odisee, dar el n-avea urechi să audă.

Era, încă de pe-atunci, numai ochi. Ei bine, asta fusese doar aspectul vizibil al problemei. Și poate, cel mai ușor rezolvabil. Protetica era destul de avansată încă din 2015, pe când își pierduse deja primul ochi, cel drept. Trecuse peste fosta graniță de la Szeged, și cu doar 900 din vechile hârtii europene, i-l înlocuiseră cu un ochi de sticlă, imposibil de detectat de către virtuali. Nici chiar realii nu reușeau să-l observe în scurtele interacțiuni din tunel sau de la job, pentru că ieftinul său ochi robotic copia mișcările ochiului natural.  Oricum, dacă ar fi fost inspirat să investească acei bani într-un computer care să producă bitcoins, ar fi fost azi un virtual bogat.

Cel mai greu fusese în urmă cu doi ani, când începuse să-și piardă și vederea ochiului stâng, iar sanitarii îl grăbiseră să-l transforme, cât încă era – măcar parțial – funcțional, într-un ochi bionic. Nu-și amintea mare lucru din operație, decât că se trezise dintr-un coșmar în care nu mai vedea nimic, cu o vedere panoramică.

– Mi-ați reparat și al doilea ochi? întrebase, obișnuit să observe lumea din partea stângă a imaginii

– Sau ce s-a-ntâmplat cu el… continuase privind nedumerit în oglindă cum ochiul i se mișca în continuare în paralel cu ochiul bionic, dar avea același aspect sticlos.

– Nu-i așa că nici nu-i simțiți lipsa? Vi l-am anulat, fiindcă oricum nu mai aveați nevoie de el.

– Îndată ce vă reveniți după prima operație, îl vom înlocui cu un alt ochi biomecanic, cu aspect identic.

Însă – în continuare – nefuncțional, chiar dacă imposibil de detectat, îi explicase sanitarul de serviciu. Odată desprins nervul optic, ochiul nu mai putea fi reconectat. Acest lucru va fi posibil doar peste trei sau patru ani, prin 2025, conform analizei previzionale a computerului medical central CMC, când se precognoza chiar și posibilitatea reconectării nervilor spinali. Cu asta, că nu va mai fi niciodată la fel, cu ideea se obișnuise el încă de când își scosese ochiul, dar cu realitatea că nu mai putea accesa un medical, la care doar sanitarii cu pregătire de specialitate mai aveau acces, se acomodase cel mai greu.

De priceput, pricepuse că sanitarii făceau ani de pregătire egali cu medicalii de tip vechi (clasic, era termenul preferat de el, dar era unul deja desuet), și în plus față de acesta, aveau și cursurile de accesare a aparaturii moderne, cursuri care în timp făcuseră diferența. După disoluția statelor-națiune și absorția granițelor, sanitarii deveniseră tot mai căutați, fiind singurii mobili. Medicalii ocupaseră poziții stabile în vechile locuri de muncă, inaccesibile noilor euro-joburi, devenite, odată cu descoperirile neuro-științei, adevărate fortărețe, inexpugnabile. Era nevoie ca cineva să asigure stabilitatea, în toată această interconectivitate, se promovaseră medicalii, pe când încă mai funcționau printre reali, Comisiei. Așa cum este nevoie, în contrapondere, ca unii să fie mai mobili decât alții. Astfel că mobilitatea aproape că devenise, dintr-un drept acordat doar pe rând unora, aproape o obligație. Fiind mobili și interschimbabili, și aproape identic școliți ca și medicii, sanitarii ajunseseră să-i înlocuiască. Iar medicalii nu mai erau simpli indivizi, scăpați dintr-o singură școală. Ei ajunseseră însăși Școala, erau savanți interdisciplinari, transumaniști care trebuiau ținuți la curent cu toate descoperirile științei, pentru a putea asigura progresul bio-medicinei. Cam așa stăteau lucrurile în mai toate domeniile, dar aici, în spital, singurele persoane care-i mai puteau interoga, prin intermediul CMC-ului, pe medicali, care aveau pregătirea de specialitate și drepturile la parolă ca s-o facă erau ei, sanitarii. La toate astea se gândise însă abia o fracțiune de secundă, pentru că deja nu-l mai interesau.

Era doar un unghi de vedere, din care mintea lui, eliberată printr-un paradox fericit, eroare medicală sau ce-o fi fost, reușise să evadeze. Se simțea ca nou. Ecranul limpede care i se proiecta pe creier îi amintea de senzația de după ce-și luase primul MacBook cu retina display și hard SSD, Zzz-itul fin care-i traversase toate circuitele, sinapsele și arterele, senzația de super-încărcat, de prea-plin, de libertate, de plutire absolută pe cerul atât de real înfățișat pe displayul laptopului. Nimic nu mai fusese la fel, de-atunci. Tipul nesigur pe el, soldățelul care asistase ca un spectator (bine, nu chiar mâncând pop-corn, dar sorbind totuși cafele după cafele) la Revoluția fotbaliștilor, uteciștilor și artiștilor care invadaseră în urmă cu treizeci de ani Studiourile TVRL și apoi, după un sfert de secol (care se-mplinise în urmă cu 5 ani) de așteptare, după cum prezisese Oracolul, la invadarea de către cinematografiștii din clasa actualilor, a RADEF-ului, se transformase din acel moment într-unul din cei mai curajoși actori de pe scena virtuală.

Dar toate astea, Darius nu le realiza decât seara, înainte de filmăciunea care-i încheia ziua, când își proiecta pagina de statistici. Și încă nici acum nu se obișnuise cu ideea că el, un timid și-un introvertit, era tipul cu cele mai multe vizualizări de pe această parte a planetei. Privind retrospectiv, părea simplu, dar dac-ar fi fost să dea un interviu la poligraf înainte de scurt-metrajul noir de dimineață, în care să recunoască cine e și ce-și propune să facă, ar fi ieșit un mare zero. Fiindcă spre deosebire de milioanele de in-divizi (și mai ales, de in‑divide) cu care concura, Darius n-avea nici un soft, nici o abilitate de a utiliza prognozele, pe desktop-ul lui era un haos dezolant, grămezi de fișiere salvate la grămadă și mii de pagini web deschise simultan, pentru că nu se hotăra niciodată să-ncheie un lucru înainte să-nceapă să lucreze la altceva. Nici măcar nu se considera un adevărat >H, deși lucra cot la cot, harvestind pe aceleași plantații cu ei, utilizându-le protezele și banii, atât eurodolarii de pe cardul oficial cât și bitcoinii din contul virtual. Însă n-avea același scop cu ei (să ajungă un postuman), deși nu lăsa să transpară asta din acțiunile sale.

În spațiul vechilor hackeri (așa-numitul greynet pe care oficialii reușiseră să-l reducă de la 90% la sub 50% printr-o vastă acțiune a poliției, arestându-i pe aproape toți tinerii de pe valea Oltului care încăpuseră în pușcării, provocând contra-mișcarea rudelor supraviețuitoare, Occupy greynet), își crease arhetipul Mickey Angelo, după numele ultimului mare vrăjitor al Renașterii, pe care-l descoperise în fișiere vechi, aflate pe anticele harduri ale Wikipediei care se traficau pe g-bay.

I se întâmpla de multe ori ca la primele ore ale dimineții când încă era buimac după aventurile virtuale de cu o seară-nainte, să se logheze pentru prezență cu Mickey în loc de Darius și până se dezmeticea și-și amintea userul și parola pierdea secunde prețioase, skype-phone-ul suna și cei de la centru începeau cu suspiciunile: cine dormise la el, de ce erau mai mult de trei încercări de logare pe contul lui, și la urma-urmei, de ce așa târziu? Când avea de gând și el odată, chiar dacă până și un clerk știa că era cel mai eficient și n‑are ce să-i facă pentru asta, de ce nu putea și el măcar într-o zi să se logheze odată cu ceilalți? Pentru ei era doar una din cele mai bune piese din angrenaj, un top în care oricând piesa următoare putea accede la poziția lui, iar Nr-one devenea No-one. Cele două nume ale sale: Darius și Mickey Angelo erau două aspecte ale aceluiasi arhetip, care, despărtite, l-ar fi condamnat să rămână pe el, cel dinapoia ochiului stâng, de neînțeles. Serile simțea tot mai acut că fiecare funcție organică a sa încă intactă, în ciuda tot mai acaparatoarelor asalturi virtuale care secătuiau timpul până ajungea să uite de el, era acolo cu un rost anume.

 – fragment de roman –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s