Politicile filmului – receptarea Noului Cinema Românesc

Coperta_Politicile_FilmuluiAm profitat de ziua de duminică, ca să continui lectura Politicilor filmului. Fiindcă volumul nu se leagă altfel, am fost nevoit să trec iar prin cel de-al doilea capitol (Planuri de ansamblu), la eseul clujeanului Claudiu Turcuș, pe care-l reținusem cu o remarcă făcută cu ocazia lansării, despre istoria filmului: „Parcă există materia asta în Facultatea de Film, nu? Filmologie, sau cum s-o fi numind…” ca și cum n-ar fi știut (ironie sau umor involuntar?) că este chiar materia predată de Andrei Gorzo.

Eseul lectorului de la Facultatea de Teatru și Televiziune a UBB, Receptarea Noului Cinema Românesc și Aurora lui Cristi Puiu atrage din primele rânduri prin modul de expunere a problematicii abordate (câteva întrebări pertinente) și referințele ceva mai largi decât ale confraților bucureșteni. Este cinematografia română post-2000 (după dogma bucureșteană 2005 e referința – Moartea d-lui Lăzărescu – însă Claudiu Turcuș începe de pe la Marfa și banii) un Nou cinema sau un Nou val?

Ca răspuns la această primă întrebare, analizează întâi legătura oblică făcută de Gorzo între Andre Bazin și Cristi Puiu, observând modalitatea pragmatică în care criticul bucureștean desfășoară, apoi își închide subtil (și în avantaj!) sistemul (coerent) de lectură. După ce-i împacă teoretic pe Gorzo și Rogozanu prin intermediul lui Kracauer, aduce în completare observațiile sociologului Henri Lefebvre cu privire la efectul dual al cotidianului: produs al societății / reziduu al activității sociale, o idee interesantă, care mie mi-a sunat destul de ironic în context. Apoi, fără a lasă impresia de-a fi reușit să exploateze toate valențele promițătoarei sale prime întrebări, Claudiu Turcuș trece la cea de-a doua, la fel de interesantă, cu privire la morfologia „noului” românesc: ce anume îl explică? Contextul tranziției, sincronizarea târzie cu cinematografia europeană, disperarea unor regizori fără mentori, sau avem pur și simplu de-a face cu un miracol?

Deși răspunsul pare fi și aici o servită, meritul domnului Turcuș este că face referință la un volum ignorat (cu bună știință, afirm) de către ceilalți critici, cartea colegului său de la Facultatea de Teatru și Film, Doru PopRomanian New Wave Cinema – An introduction. Concluzia acestui volum este că Noul val reprezintă o formă de sincronizare târzie cu Noile valuri europene, argumentată dpdv estetic, axiologic, socio-ideologic și din perspectivă identitară. Între sintagma lui Gorzo – Noul cinema și Noul val al lui Doru Pop, Claudiu Turcuș caută consensul, și abia ajuns aici mi-am explicat închiderea sa (la fel de inteligentă precum cea pe care o admirase la Gorzo) înainte de epuizarea abordărilor deschise. Și îl găsește în persoana lui Cristi Puiu, plasat la originea și în centrul fenomenului, a cărui Auroră se decide s-o abordeze spre final.

Eu am să revin cu expozeul la cea de-a treia sa întrebare (sau raport) între realism și minimalism. Minimalismul conceptual este un concept-umbrelă al lucrării profesoarei belgiene Dominique Nasta – Contemporary Romanian Cinema, despre care Claudiu Turcuș afirmă că este dominat de un descriptivism survolant, care aplatizează viziunea fiecărui regizor prin rezumate extinse. Și își încheie disputa de la distanță cu autoarea, motivând că oricât de marginală, nesincronizată și eventual de exotică ar fi (în raport cu marile culturi europene), cultura română nu-și poate permite acest lux al explicării prin sine însăși, și ca atare nu poate fi un miracol neașteptat.

Cu toată distanțarea sa – la urma urmei, cea mai corectă politic din volum – de opiniile colegilor săi de generație, pe care pare doar să le expună sau să le potrivească în aceeași pagină, Claudiu Turcuș reușește după dialogul său cu Aurora lui Cristi Puiu să exprime o concluzie proprie, la fel de interesantă ca și întrebările din deschidere dar oarecum în contradicție cu afirmația sa anterioară (singura fermă, de fapt): cum că întreaga noastră cinematografie este pe cale să se reinventeze prin autoreferențialitate, pornind de la interogarea perspectivei cinematografice care i-a permis să existe. Această idee duce mai departe observația lui Truffaut din 1954, în celebrul său articol Une certaine tendance du cinema francais, vis-a-vis de contrastul (și realismul) Noului cinema francez cu produsele estetizante, inspirate din texte literare, ale mai vechii generații. Căci tocmai din reinventare și interogare vine succesul regizorilor care-au reușit să închege un Nou val sau un Nou cinema (egal, numai să nu mai aud de cinemaul care mi-a luat maul): la documentarea filmelor se inspiră atât din realitatea imediată, cât și din filmele apărute până atunci despre subiectul ales de ei.

Începând cu-acest al patrulea eseu parcurs, transpare o altă slăbiciune a volumului, dincolo de cele ideologice (dinainte declarate drept „corective politic”): restul criticilor de film nu prea mai critică pe nimeni, sau dacă se-ntâmplă să-și găsească totuși o brumă de curaj, se atacă între ei, dar o fac de la adăpostul unui grup. Iar regizorii români, odată ce-au acceptat să intre în canon, sunt mângâiați pe cap și îndreptați frumușel spre… direcțiile indicate de „politicile” grupului de filmologi.

Anunțuri

3 gânduri despre „Politicile filmului – receptarea Noului Cinema Românesc

  1. merci de recenzie. dar sa stii ca sunt criticate multe filme/regizori in volum. eu am dialogat aspru cu nasta (o carte aparuta la columbia university) si destul de direct cu gorzo. mi-am propus sa ma uit putin diferit spre Puiu, iar un demers critic articulat, e altceva decat atunci cand scrii o cronica. cred ca asta e si miza volumului, sa dea o dimensiune mai conceptuala, avizata fenomenului. or critica nu inseamna doar demolare, inseamna mai ales constructie,

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s